Alegerea temei acestei lucrări este urmarea unei duble sugestii, una venind dinspre Hegel, cealaltă, dinspre Gheorghe Vlăduţescu. Primul examinează raportul dintre ordinea metafizică (a temeiului) şi ordinea fizică (a lumii sensibile) folosind termenul „determinare“ (mediere); al doilea face în lucrările sale un exerciţiu hermeneutic exemplar cu scopul de a lămuri în ce fel temeiul transcendent legitimează ordinea fizică salvând-o, cum zice Constantin Noica, de precaritatea ei ontologică.
Platforma de la care am plecat în conceperea şi elaborarea acestei lucrări a fost, pe de o parte, încercarea de a discrimina între mai multe tipuri de succesiune şi, pe de altă parte, o regrupare tematică, alta decât cea cronologică, a doctrinelor presocratice. De asemenea, considerăm că o reanaliză lămuritoare a primilor filosofi greci ne poate ajuta în reconstrucţia sistematică în ordinea istoriei filosofiei, reconstrucţie ce se va realiza în orizontul conceptual al apeiron-ului anaximandrian, într-o amplă lucrare viitoare de istorie a filosofiei.