Analiza subtilă, nuanţată a Simonei Catană pune în evidenţă viziunea specifică asupra trecutului care face farmecul romanelor ackroydiene. Trecutul este rezultatul unei activităţi ludice care respinge ideea de progres istoric şi ajunge la un etern prezent pe calea unui dialog mental între prezent şi trecut care nu se despart, ci se întrepătrund, se hibridizează reciproc.