Un nou eveniment, căci apariția unei cărți este un eveniment, îmbogățește istoriografia bucureșteană sub semnătura lui Dan Roșca: lucrarea intitulată Amintirile Bucureștilor. Bărbieri, frizeri, coafori.
Am parcurs-o pe nerăsuflate ca să mă lămuresc ce și cum și încă o dată din pură plăcere, calitatea scriiturii însoțind frățește opulența documentară. Mi s-a confirmat bănuiala că, asemenea volumelor precedente, și acesta este un capitol al unui singur volum de dimensiuni colosale, care ar putea să fie intitulat Istoria detaliată a Bucureștilor. Modelul balzacian al Comediei Umane bate la ochi. Subcapitolele acestei noi secțiuni de mari dimensiuni sunt fiecare în parte un studiu clasic de istorie, cu structură cronologică și cu note bibliografice, enumerate toate la „Cuprins“.
Ceea ce surprinde este calitatea textului, menținută la același nivel înalt, clasa lui, în ciuda avalanșei de informații. E foarte greu, aproape cu neputință, în ritmul infernal de redactare pe care și l-a impus Dan Roșca. Mulți abia au la activ câteva studii și, osteniți de cercetare, se gândesc la pensionare. Tematica volumului de față este tratată minuțios și din toate unghiurile posibile, bazată pe o documentare nebănuit de amplă, autorul zămislind povestiri captivante: e semnul său distinctiv, semnătura sa stilistică.
O notă aparte, însă nu mai puțin importantă, privește iconografia. Cunoscătorii vor avea parte de surprize, fără îndoială plăcute. Nu cutez să fac referire la imaginile inedite, pe care eu, unul, nu le-am mai văzut.