Cartea de față cuprinde o parte din sonetele pe care le-am scris de-a lungul anilor, cele care nu au apărut în cărți anterioare, precum: Zări de Iubire (2006), Peregrinando (2009), Iconiri (2013), Jurnalul catalan în versuri și imagini comentate (2014), DaNuBio (2015).
Scrise în structuri de rimă diferite, ele transmit o stare de interogativitate ori entuziasm, de visare ori luciditate, de bucurie ori tristețe.
Am peregrinat, în lecturile mele, prin mai toate „școlile” sonetului, citindu-i în original pe poeții menționați în carte, le-am numărat silabele versurilor, am vrut să văd dacă au fost respectate cerințele sonetului și am descoperit la toți nucleul comun (forma fixă), dar mai ales diferența specifică ce i-a consacrat în lumea sonetului.
Dacă în momentul scrierii sonetelor nu forma a fost cea care mi-a dictat conținutul, în momentul dăruirii lor cititorului am simțit nevoia să-mi grupez sonetele nu tematic, nici cronologic, cum am consemnat de fiecare dată în cărțile mele de poezie, ci în cheia întâlnită la diferitele școli. Am făcut-o în mod didactic, încercând să redau călătoria mea în lumea sonetului prin sonetele mele. M-am regăsit în structurile de rimă ale diverșilor sonetiști, dar mi-am găsit o formă nemaiîntâlnită la niciunul până acum. L-am „botezat” carmenian.
Cum orice pelerinaj este și un voiaj interior, drumul pe meridianele sonetului m-a condus la țintă – sonetul lumii mele.